Cât de viu

In spital, octogenarul care tragea sa moara in patul de alaturi deschidea din cand in cand ochii, respira zgomotos si spunea: "Cat esti viu, cat esti viu¦".

Dupa care isi vedea linistit de moartea lui. Singurul care-si facea probleme din cauza batranului eram eu, vecinul de pat. Poate si pentru ca era pentru prima oara cand deveneam vecin cu moartea. Personalul spitalului gasea situatia nitel comica. Batranul fusese internat in coma in mai multe randuri si de fiecare data isi revenea, ca sa plece pe picioare cu aceeasi explicatie de bun simt: "Mai bine mor acasa".

Vazand cat sunt de speriat, doctorul, care hotarase ca batranul sa fie asezat langa mine, s-a uitat spre muribund, parca asteptand o aprobare pentru ce avea sa spuna, si m-a informat: "Tinere, in spitale se mai si moare".

Victimizarea

Sursa primara a victimei este sentimentul neputintei si pentru ca nimanui nu-i place sa se simta neputincios, atunci incepe sa caute vinovati in jur pentru ceea ce simte. 
Atentia este deviata de la sine si incepe sa se concentreze pe tot ceea ce e in jur si i-ar putea cauza acea stare.
Asa ca, incepem sa simtim ca suntem victime ale circumstantelor in care traim sau ale actiunilor celor din jur si credem ca nu putem face nimic pentru a schimba aceasta situatie. O luam ca atare. 
Sa fii o victima, inseamna sa te percepi pe tine insuti ca fiind un rezultat a ceva care vine din afara ta. 

Sa învățăm să învățăm

Mark Twain spunea: ”The two most important days in your life are the day you are born and the day you find out why.”

Cred că trebuie să învățăm să trăim frumos și să învățăm să învățăm 

Dependența = lipsa empatiei

Pare ciudată afirmația, nu? Așa spun psihologii.

Cei lipsiti de empatie sunt la fel de nemilosi cu ei insisi precum sunt cu ceilalti. De aceea ei sunt predispusi spre dependente. Nu degeaba se spune ca ADICTIUNEA INSEAMNA LIPSA EMPATIEI. 
Studiile demonstreaza ca atat alcolicii, drogatii, obsedatii sexual sau maniacii (inclusiv workoholicii) sufera la nivel spiritual de NARCISISM. In momentul in care incep sa realizeze nevoile CELORLALTI si consecintele comportamentului lor distructiv si auto-distructiv, in momentul cand se simt dezgustati de acesta si in momentul cand decid sa devina altceva…apar si sansele de vindecare.

Suntem toți într-un autobuz

Totul incepe din interior. Din nemiscare. Din pace. Din constiinta. Pentru ca azi am facut de fapt o calatorie – parabola, in constiinta. Te afli in autobuz… tu, cine? Sunt eu, dar de cele mai multe ori nu stiu cine sunt, pentru ca in autobuz sunt multe persoane, e forfota, iar autobuzul se misca tot timpul, ocoleste gropi, opreste in statii, urmareste un traseu si apoi o ia de la capat.  Eu sunt cel care observa miscarea interioara din autobuz sau sunt chiar autobuzul? Pe interior sau pe exterior? Este precum Universul in care traim, care isi urmeaza drumul sau, continandu-te pe tine. Si nu stii ca tu, cel care esti cu adevarat, stai nemiscat in interiorul vehicolului si acesta te poarta – prin experiente. 

Salut

salut

Victime

are sunt caracteristicile tipice ale victimei?

• Victimele in general, nu observa ca singurul lucru comun in evenimentele si oamenii care cred ca i-au ranit sunt chiar ei insisi.
• Victimele se grabesc sa invinovateasca orice si pe oricine de ceea ce li se intampla. Desi ei sunt cei ce stau prost cu increderea, victimele nu sunt persoane pe care sa te poti baza, pentru ca nu isi asuma responsabilitatea pentru actiunile lor.
• Victimele au o capacitate foarte redusa (daca nu chiar absenta, uneori) de rezilienta – care inseamna abilitatea de a face fata cu succes unor schimbari continue si majore si de a face toate acestea fara a actiona intr-o maniera distructiva sau disfunctionala.
• Victimele sunt in general persoane pasive, dar pot reactiona si pasiv-agresiv.
• Victimele sunt in general furioase (chiar daca reprima) pe evenimentele si oamenii care “le-au gresit” cu ceva, iar adesea sub sentimentul furiei se ascunde si sentimentul neputintei.
• Victimele isi intretin starea punandu-si mereu in minte dorinte care sunt nerealiste in corelatie cu viata pe care o traiesc in prezent, motiv pentru a se plange mai mult, a se concentra pe ce nu au si ce nu pot face.
• Victimele nu reusesc sa invete din propriile greseli, pentru ca nu-si asuma responsabilitatea pentru actiunile lor si dau vina pe forte exterioare.

Acum, de sarbatori, majoritatea victimelor isi accentueaza starea si, in functie de conditia lor, se concentreaza excesiv de mult pe ceea ce le lipseste, pe cine nu i-a sunat, pe cat de sarace sunt, pe cat de nepasatori sunt ceilalti, pe cum ar fi vrut ei sa fie Craciunul pentru ei, dar nu este etc. Nu e nevoie sa fie asa. Se poate si altfel: vezi ceea ce ai deja, vezi cine iti este alaturi, bucura-te de cadourile primite si cumpara-ti singur ceea ce iti doresti (sau contribuie, daca este ceva mai scump), suna si tu oamenii pe care ii iubesti, iesi afara si bucurate de luminite, traieste in prezent si puneti in permanenta intrebarea: oare cum vad eu lucrurile este singurul mod de a le privi?

Asa ca daca esti o “victima” sau stii pe altcineva care este, cum te poti ajuta pe tine sau pe celalalt? Nu uita ce am scris la inceputul acestui articol: sursa acestei stari este ceea ce gandesti. Sursa starii tale sau a celuilalt este formata din convingeri. Nu realitatea sau ceilalti iti cauzeaza ceea ce simti; convingerile tale o fac. Scapa de convingeri si vei scapa si de victimizare!