”Scrie monologul unei cereale care plutește într-un castron cu lapte”

Simt cum mă balonez. Machiajul mi se scurge în băltoaca asta de lapte dulce. 

Asta e tot? Acesta să-mi fie sfârșitul?  

Am trăit mai puțin decât media de viață a unei cereale obișnuite. M-am născut într-o fabrică în care mirosea a făină și  condimente. Colegele mele știau exact ce vor: una se dorea vanilată, alta stropită cu cacao, alta albită cu cocos. Eu eram fascinată de scorțișoară, dar nu îndrăzneam să cer un condiment atât de puternic, nu puteam fi atât de arogantă.  

Nu aveau timp pentru nesiguranța mea. M-au colorat în roșu și m-au pus  în punga pentru copii, de care era lipit un maimuțoi cu ochii mari, semn clar de viață scurtă în supermarket. Pe raft am stat lângă stafide, batoane cu susan și fursecuri cu scorțișoară. 

Fursecurile...  Produse realizate prin procedee sofisticate: măcinat, frământat, dospit, copt în forme florale, câtă migală, ce destin! Eu, o cereala mică și colorată, aveam să ajung în mai puțin de o zi  într-un castron cu lapte. Ele erau sortite meselor festive.  

De acum, totul e pe repede înainte. Băiețelul preferă cerealele albastre. Dacă nu ajung în lingură, nu voi mai fi crocantă, nu voi cunoaște nici această senzație. Nu-i nimic, mă bucur pentru colegele mele de dinainte. ”Nici măcar nu vei atinge papilele gustative, va lua castronul și ne va da pe gât” – mă avertizează o cereală galbenă, aproape descompusă.  Gândește-te repede în ce vrei să te reîncarnezi. Repede, repede!”

Stai. A doua șansă? Pot alege?

Vreau  să devin scorțișoară, condimentul cel mai puternic, să fiu măcinată și să ajut alte cereale să fie vândute, fără a fi lipite de ursuleți de pluș! Să ajungă crocante în gura copiilor și să rămână în memoria lor drept gustul și mirosul copilăriei! 

Merit să vreau, merit să cred.

Iubire=stagnare

Asa cum exista dependenta de tutun, alcool sau alte substante, afla ca putem fi dependenti si de dragoste.
Ce este dependenta de dragoste?
Nimic altceva decat o atasare de o valoare mai mare fata de partenerul de cuplu, fata de afectiunea si dragostea pe care el/a ni le ofera.

Cauzele dependentei de dragoste
Dependenta de dragoste este efectul unor neajunsuri personale, ce dateaza din vremea copilariei fiecaruia. Aceste minusuri sunt strans legate de:
– Nevoia de recunoastere;
– Nevoia de apreciere;
– Nevoia de afectiune;
– Nevoia de suport moral
Odata oferite de partenerul de cuplu, relatia fara acesta nu mai poate fi vizualizata de cel dependent. O caracteristica comuna tuturor dependentelor, fie ele de substante sau de o persoana, este senzatia de a te simti pierdut fara obiectul dependentei, de a simti ca fara el incetezi sa mai existi, ca nu poti trai fara el.
In momentul in care unul din parteneri paraseste relatia, cel dependent se va confrunta cu stari ca:

• Lipsa apetitului pentru mancare;
• Insomnie;
• Depresie;
• Tristete;
• Sentimentul abandonarii;
• Sentimentul inutilitatii;
• Irascibilitate crescuta;
• Ideea ca viata fara celalat nu mai are sens

Partenerul dependent are nevoie de celalalt pentru a se simti intreg si in siguranta. Avem de-a face cu o relatie de simbioza toxica si uneori, cand anxietatea partenerului dependent creste el poate deveni chiar violent verbal sau fizic.

Care sunt caracteristicile dependentei de dragoste?
– Evita riscurile si schimbarea;
– Supunere;
– Cere devotement celuilalt partener;
– Obsesivitate;
– Inhibitii 

Stagnare este cuvantul ce sta la baza relatiilor dependente. Partenerul dependent, dominat de frica de schimbare, isi va neglija atat propria evolutie, a intereselor, aptitudinilor, dorintelor cat si evolutia partenerului.
Din nevoia imensa de a se simti protejati, securizati, partenerul dependent ajunge sa-si sustina ideea e ca orice ar face pentru celalat este benefic pentru mentinerea dragostei dintre cei doi.

Relatie toxica

Un aspect ce poate fi întâlnit în relaţiile „toxice“ este faptul că partenerul are mereu tendinţa de a te încărca, în mod negativ, cu tensiunile şi conflictele sale interioare. 
La începutul relaţiei, în perioada de îndrăgostire, poţi avea senzaţia unei puternice legături şi a unei comunicări intense, create prin împărtăşirea sentimentelor. 
Treptat, vei realiza însă că împărtăşirea sentimentelor este uni-direcţionată, sentimentele tale neintrând niciodată în discuţie. 
De asemenea, vei constata că în momentul în care încerci să împărtăşeşti partenerului experienţe plăcute, sentimente de bucurie şi mulţumire, acesta te va învinovăţi, critica şi îţi va aduce argumente pentru a-ţi demonta stările afective plăcute.
 În această relaţie te vei simţi sufocat, fiind transformat în „coş de gunoi afectiv“ al partenerului, în care acesta/aceasta aruncă trăirile reziduale, resentimentele acumulate, pe care nu şi le poate gestiona.

Cicăleala e nocivă

A-l accepta pe cel de langa tine fara sa doresti sa il schimbi  si sa il corectezi la fiecare fraza sau gest inseamna a nu il persecuta. 

Cicaleala este lipsa de empatie. 

Gasirea defectelor in celalalt…la fel. Iubirea si prietenia adevarata vin nu numai cand il acceptam pe celalalt asa cum este insa cand chiar il admiram si il pretuim la justa lui valoare. Ne simtim bucurosi ca el exista in vietile noastre. 

Daca nu simtim acest lucru inseamna ca il subestimam, ca nu il respectam cu adevarat, nici pe el, nici principiile sale si cu atat mai putin actiunile lui.

 In aceste conditii este mai bine ca legatura sa inceteze.

Rolul fiecăruia

E intr-adevar mare lucru sa VREI sa il intelegi pe cel de langa tine, si totusi asta e cheia iertarii - sa treci dincolo de aparente ca sa intelegi in realitate ce se ascunde in spatele fiecarui gest, cuvant, gand, fapta.
 Exista un motiv in orice, pana si in cel mai marunt lucru in aparenta. Nimic nu e intamplator, totul e interconectat.

Empatia e de fapt dragostea de semen, a nu-i face ceea ce nu vrei altii sa-ti faca tie.
Fiecare persoana pe care o cunoastem are un rol, ne iese in cale cu un scop, pentru un timp mai lung sau mai scurt, pentru o lectie, pentru o experienta de viata necesara maturizarii spirituale.

Deci, trebuie apreciat fiecare om cu care vii in contact, indiferent de ce iti aduce in sens spiritual, pentru ca fiecare, oricat de 'mic' are ceva bun de impartasit, de la fiecare poti invata ceva.

De aceea suntem aici, ca sa invatam sa iubim, neconditionat, altruist, pur, si sa ne depasim defectele si slabiciunile prin interactiunea cu ceilalti.

No friends

Stergeti-va perfidia de pe fata
vreti sa va consideri prieteni, ok dar intr-o alta viata
Nu vreau sa va mai cunosc
Nu va recunosc
Fata de voi am sa devin un tip complet anost.

Când plângem

Da, domnilor. Nu va place cand plangem, stim. Plangem nu atunci cand suntem musai emotionale, sau slabe de inger. Plangem cand simtitm ca universul pe care l-am cladit pentru cei pe care ii iubim, cu sacrificii…incepe sa se surpe….

Plangem cand simtim ca am visat degeaba, o viata intreaga, sa avem cu cine sa impartasim lacrimile de durere, sau pe cele de fericire.